Wonder Bra

Tanti Tzatzoasa. Asa ii ziceam toti. Era mama L. Cand iesea din blocul de vizavi, ne adunam pe la feresti si ne uitam cum trece cu bagajul ei im-presionant. Era ca Madonna cu conurile, in versiune XXXL. La mintea de acum, ma intreb de unde si cum isi facea rost de sutiene. Erau "de la rusi", si le facea la comanda? Ce marime purta, 130H, 135G? Aveau arcuri?

Asta ma doare pe mine acuma.

Pai sa stii.

Iesita din circulatie de cativa ani, descopar ca s-au inventat sutiene cu pernuta de aer (!), cu masaj reafirmant, cu eliberare de crema, cu pulberi irizate, cu spray anti-violator incorporat (2 in 1, virusul si antidotul), din fibra datatoare de optimism, cu parfum de feromoni disimulat pe sub structura metalica, ca sa nu mai zic de cele ridicarete sau cele hiperbolizante, veterane.

Ce betie! 

Mi-ar fi placut sa am sanii atat de departati, incat sa mi se marcheze sternonul pe bluze, cu toate oasele in decolteu. Nu stiu ce e aia sa porti sutien cu burete. M-am conformat cum am putut cu podoaba grea, de neimblanzit in nici un sutien, mereu incomod, daca nu stramb, zgarietor, inestetic. Cred ca nu am dat peste ce era pentru mine. 

Si dintr-o data, soarele. In momentul precis in care fetita mea avea douasprezece zile (mi-aduc aminte perfect caci era canicula si am mers la tara), ma uitam pe geam din capul scarii si mi-am zis: "Sunt perfecti." Erau exact asa cum trebuiau sa fie, nu mai aveam nici o rafuiala cu partea asta de corp, fusese totul o iluzie optica, atatia ani de bajbaiala.

Imi iubesc sutienele blande, fara dantele cu gheare, am scapat de tirania arcurilor, niciodata potrivite (care-i arcasul care le desena, sa se dedice la inventat sageti, poate-i ies mai bine), ma impac perfect cu bretelele dulci, caci nu mai invinetesc clavicula, desigur fiindca intregul are altfel de structura, fara temelia din metal).

Uneori imi iau din alea pentru sportive. Pentru iesirile cotidiene: schi de fond, 400 m garduri.

Una din ultimele amintiri cu sanii incuband coboara dintr-un TGV Paris-Lille, treceam levitand prin vagoane (la viteza trenului, nu ratati experienta, zbori la nivelul marii) si la aparitia mea, un executiv chipes a facut de pe scaunul lui gestul unei implozii bucale, cu cap dat pe spate si tot tacamul. L-am privit surazand cu naivitatea celor douazeci si cinci de ani, plus atuul ca eram in picioare. Mi-aduc aminte perfect si de bluza malva pe care o purtam.

Traiesc o senzatie de zgariat cu unghia pe chiuveta  cand vad sanii ca pur obiect sexual, ma deranjeaza pana la durere de creier. Schimbarea punctului de vedere mi-a alterat cumva tot ce pare normal pentru 90% din personal.

Folosesc cataloagele de lenjerie intima ca sa-mi ocup baiatul cand se plictiseste in autobuz, de la fata am invatat. Exclama fascinat la fiecare pagina: (cu a de la gamalie asta primul, voalul lui-sutien sui generis peste cuvant) a-tzatzaaa!