- Mama, Camil mi-o zis ca senyorul Rovira e mort.
Ma miram eu ca o vazusem vorbind cu baiatul ala mai mare.
Incercand s-o cotesc: Senyorul Rovira e o statuie.
- Mama, nu intelegi? Camil stie, zice ca era un om care statea mereu mereu la Plaça Rovira, toaaata ziua si toata noaptea, fins ca a murit.
- Aha-ha-ha. Foarte interesant.
***
Acum vreo doua luni a murit bunica unui coleg de-al ei. Nu stiu daca au vorbit despre asta intre ei, dar a venit intr-o seara intrebandu-l pe taica-su: "Cand o sa moara iaia?"
Surprinderea, durerea, incurcarea (prin vara trecuta i-a mai zis direct bunica-sii ca o sa moara si confesiunea ei indurerata ne-a luat pe nepregatite) l-au facut sa o dea in bara cu o parte din raspuns: Nimeni nu stie cand moare. TOTI MURIM.
Mie, dupa rumegatul bombei: "Mama, da' eu nu vreiam se me mor. Daca me mor o sa-mi fie foame si n-o sa pot sa mananc."
***
Acum vreo doua luni a murit bunica unui coleg de-al ei. Nu stiu daca au vorbit despre asta intre ei, dar a venit intr-o seara intrebandu-l pe taica-su: "Cand o sa moara iaia?"
Surprinderea, durerea, incurcarea (prin vara trecuta i-a mai zis direct bunica-sii ca o sa moara si confesiunea ei indurerata ne-a luat pe nepregatite) l-au facut sa o dea in bara cu o parte din raspuns: Nimeni nu stie cand moare. TOTI MURIM.
Mie, dupa rumegatul bombei: "Mama, da' eu nu vreiam se me mor. Daca me mor o sa-mi fie foame si n-o sa pot sa mananc."
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu