Inainte lumea mergea la preot, sa se spovedeasca, mai tarziu a mers la psihiatru o vreme. Nu stiu cum, de vreun an cred, la televizor au inceput sa ruleze aici non stop pe timp de noapte videnti, cititoare in carti, descantatori de deochi. Majoritatea sunt jalnici, dar de cand m-am intors din tara sunt fascinata de o doamna aparent decenta si sincera. Descrie destine, vorbeste de matusi, bunici, soti, amante, boli diverse, iubiri ascunse, o nebunie. Specialitatea ei e sa zica, indicand cu aratatorul cartile una cate una: "Nu, nu, nu, nu nu. Iti garantez eu ca nu." La orice intrebare.
Am stat vreo trei seri cu gura cascata ore in sir, l-am mai corupt si pe barbata-miu. Asta-noapte, pe la doua jumate, ii zic: sun si eu. La ce? Sa intreb. Ce? De iubire si serviciu. Inca duduie casa de cum hohotea.
O cheama, nu mint: Cumatra Vulpita. Cumatra pe numele mic si Vulpita pe numele de familie. N-am reusit sa dau de un video demn de ea, ca e buna in ce face.
E exemplul simplu de cum televizorul mentine sanatatea mintala a turmei, salvand cine stie cati de la vreo nebunie.
Postări
Cumatra Vulpita are un nume de milioane si chiar de poveste daca stai si te gindesti. De cele mai multe ori vulpea umbla cu siretlicuri si amagele in povesti; are darul povestitului si obtine cam ce vrea pina cind apare unul mai destept ca ea (care de multe ori nu apare...ce rost are sa strice distractia?) Cred ca si Vulpita asta televizata are darul povestitului si asta ii atrage pe oameni. E o nevoie elementara. Mai e si psiholog bun si stie cum sa se joace cu emotiile oamenilor atunci cind devin personaje de poveste. Intr-un fel e geniala si inteleg atractia. Ai vazut Filatropica, filmul lui Caranfil? Acolo se foloseste imbroboditul cu povesti pentru cersit. Alt business, dar aceeasi idee.
RăspundețiȘtergere