Guasa

Uimirea de mine.

Siguranta cu care mi-am ales locul, asa de clar si spontan, fara sa ma fi gandit inainte. aici. pamantul bun, simteam si iarba vie sub picioare. picioarele pe pamant. capul peste nori.

Baierile inimii ca niste cheotori si catarame tremurand de spaime, temeri si totii capcaunii itind capetele din gurile de canal ale mintii. Odata rupte zagazurile, odata inceputa furtuna electrica, spaima se duce ca un fum iute, pe lumea ei. Ce-am fi fara teama.

Secretul in sfarsit cunoscut, primul gand: asa am venit eu.

puterea

usurinta

trecerea

gerunziul care merge de atunci cu mine

drumul

coboratul

timpul bun, rabdator

mirosurile calde

noaptea noaptea

mic mic mic

si viteaz

protestand

cat l-am rugat

increderea

drumul interior

revenirea pe lumea asta, luciditatea dupa betie

patul

Cat am mers astea treizeci si trei de luni, pas de copil cu pas de mama, ca sa crestem. Si chiar daca n-ar fi putut sa fie, drumul care m-a facut altfel de femeie.

Seringa de forta ca un salt elastic in mijlocul vietii vertical.

Cel mai feminin lucru pe care l-am vazut vreodata, iesit din adancurile mele: casa imbatatoare, neinchipuit de frumoasa, am sorbit-o din ochi, asa de animalic, flamanda: copacul cu radacinile, coroana si nervurile lui, exuberanta si netezimea, darnicia, caldura palpitand inca.

freamat de tample.

sufletul rupt: o sa pot sa ma impart? si aburul de caldura, dorul ca o galeata imensa de apa rasturnata. imbratisarea. ce dor mi-a fost. acasa. fetita mea mica mare.