Sfintisorii

Nu, nu e un text despre ce copilasi cuminciori am.

Am facut sfintisori, vorba vine "am" facut, ca eu nu mai incap in bucatarie printre ceilalti.

Au facut pe jos o pasta creatza din faina praf, faina cu apa si alte modelaje unicat.

Daca am timp caut si pozele de anii trecuti cand faceau fetele, baiatul cred ca abia anul asta a avut statut de asistent de cuptor. Hmhm.

Pentru eveniment i-am pus fetei sortuletul.

Celalalt bocea ca vroia nu stiu ce cu un catel, am cautat celelalte sorturi de prin casa si niciunul nu avea catel. Pana la urma mi-a picat fisa: in ziua cand i-am adus sortuletul fetei ii luasem si costumul de carnaval baiatului: o capa de dalmatian.

Pe aia o vroia ca sa bucatareasca, pentru el venea asociata cu sortuletul.

Trebuia sa fac o poza cu ce-a ramas pe jos dupa distractie. Cine m-a pus sa fac sfintisori cu ei acasa.

Acuma imi dau seama de socantul situatiei: imi iertati piciorul de porc din prim plan in stil Angelina... e cultural, face parte din familie. E ca animalul de companie din alte case.

Apare pe la Craciun si dispare undeva tarziu, complet descarnat si in bucatele, in vreo oala cu linte sau similar.

Invatacelul. Cu pedigree, da?

Furand meserie:

Stil liber:

Participarea mea in toata afacerea asta:

Aparenta:

Fondul e toata harmalaia pe care am facut-o.

Sant Medir

Actualizare: azi mi-am dat seama ca cel putin eu am talpa semidezlipita la incaltarile cu care am fost sambata la aruncarile de bombonele. Nu ma mir, mergeam toti ca pe Luna de atata clei. Mi-e groaza sa ma uit la papucii copiilor. Nu vreau sa aflu. Ignoranta e fericita.

*

Si daca nu s-a inteles prea bine cu cantitatile, aici e stirea despre cele 100 de tone de bombonele...
http://www.spainbarcelonahotels.com/index.php/2012/03/02/sant-medir-2012

Acuarela

Cum sa zic, vazusem acum mai bine de o luna produsul asta intr-o revista lucioasa, cu zoom minunat.

Era frig tare, inca nu stiam ca in Zara & co totul respira culorile menta si coral.

Peste doua saptamani toate de-o seama, indiferent de credinte, preocupari, marja de vise, vor defila in verde crud, verde sticla si verde menta pe Planeta Verde. hmhmhm, din ce in ce mai verde pal.

Mi s-a parut frumos in clipa aia, trebuia sa scriu atunci ca sigur imi iesea mai bine.

Azi mai pot numai sa spun ca pe noi fetele ne puteti amagi cu o boare de primavara, cu delicatul din tonurile pastel, cu lejeritatea, l'apaisanteur, bucuria, aleatoriul, translucidul din capsula asta, pentru care creatorul merita o imbratisare.

Doar si pentru ca m-a facut sa surad cand am vazut-o.

Parasuta

Fara sa faci nimic, viata se leaga singura si te trezesti trait de ea.

Ma bate rusinea in obraji cand vorbind cu o fata imi dau seama ca nu mergem de-un veac la cinema.

Si noi sambata iesim, cam de vreun an. Cum, n-ati mai vazut un film de ani de zile?

Nu. Si singura incerc sa inteleg: de multa vreme nu putem vorbi intre noi, fata moare de gelozie si ne intrerupe orice schimb de fraze.

Am ajuns sa ne zicem chestii importante pe nerasuflate, intre doua cerinte de-ale ei. 

E evident ca e geloasa pe mine si trage de tata-su.

Inconstient, am evitat sa mergem la cinema caci am fi din nou amutiti de circumstante.

Destul ne tine acasa fata in filmul ei, fara scapare.

Nu crezi ca sfarsitul de saptamana trecut face o gripa intestinala din aia urata, de nu s-a miscat din pat sambata si duminica.
Nu i-am auzit glasciorul.
Sambata seara ne-am trezit cumparand bilete la cinema.

Am fost la sesiunea golfa.
In traducere parasuta, pasarea de noapte.
De la 12.20 pana la 2 noaptea. Incantator.

Glicemia

Sant Medir:

De cand mi-am facut blog va ametesc in fiecare an cu sarbatoarea asta, e mereu pe 3 martie si anul asta a cazut sambata.

Pe deasupra gradinita baiatului se cheama asa, Sant Medir.

Se sarbatoreste doar in doua cartiere din oras, care inainte erau sate lipite de urbe: Gràcia si Sarrià.

Niste gasti (colles) de calareti bat strazile si impart de dimineata pana seara bombonele pietonilor.

La ora 8 seara defileaza pe ulita principala (Major de Gràcia) una dupa alta, anul asta erau 27.

Fiecare are istoria, drapelul, calaretii, armasarii, sacii cu bomboane si trasurile ei.

Copiii se bucura si se bulucesc sa adune caramele. Adultii nu mai zic.

Zaharul e caviarul saracului, si pe vreme de criza si mai si.

Am filmat o gramada dar am sarit calul cu timpul, sunt de nepublicat filmele, mi-as ucide blogul.

Pun pozele asa cum le-am facut, cu feciorul in brate strigand "chupa chups! piruleta! chupete!"

Am ajuns acasa la 10 jumate seara, cu talpile naclaite de-atata dulce, credeam ca ni se rup incaltarile.

Nu stiu, vad ca astora li se pare normal, pentru mine e socant sa vad tone de bomboane pe macadam.

La gradinita s-a facut hram de Sant Medir, veneau calaretii pe rand pana in curte sa aduca dulciuri.

Mi se pare exotic si naucitor. Si cel mai frumos lucru ramane pentru mine balega, miroase a sat, a afara din oras, s-o vad in mijlocul strazii mi se pare la fel de uimitor ca bucuria de a da si de a primi bombonele.

Seara deja. Intre 14 si 18 p.m. cai, calareti si  adicti la zahar si bucurie se odihnesc.

Ati racit.V-a tras curentul (doi)

In afara de mine, toti din casa au gripa.
Imi place sa deschid geamurile.

Barbata-miu: esti nebuna, tu n-ai auzit ce periculos e curentul, nu vezi ca suntem raciti.

Fiuuuu, dac-ai sti, mi-e plin hambarul de pericolele curentului, noroc ca nu ti-am zis pana acum.

Catre el: tu o sa mai mergi un pic la gradinita si acus intri la scoala la sora-ta.

Se uita cu gura cascata la mine si le zice sasait: "Ooostraaaaaaaaas"

Viata extra

29 februarie, ziua care nu exista, timpul din limb, pana si ecranul unui telefon arata 1 martie.

Fara stiri, in afara de piciorul descarnat al Angelinei care continua sa se plimbe peste tot, fara noima, ca un 29 de februarie ce nu-si gaseste locul in primavara.

Ce sa fac? Calculez si recalibrez cum e mai bine, pe cine sa iau intai de la scoala respectiv de scoala mica, pe ea sau pe el? Ma decid, o iau pe ea, ca sa ne intoarcem la gradinita lui, unde e serbarea. Gonind, sa nu i se para lunga asteptarea. E deja grena de nervi cand ajungem amandoua, sta infuriat pe fotoliul mic pe care a pus stapanire. O vede pe sora-sa si roseala i se transforma in emotie imbujorata.

Ma asez intr-un colt si ma uit muta cum ii prezinta colegii asta e X, ea e Y, asta cine e? E mandru mandru, ea inalta si domnisoara pe langa bebelusii de 2 ani, si ieri la amiaza era ca ei. Se joaca se joaca o ora lunga, ziua surprizei de cadou, el ei, ea lui, ei mie.  Ce neasteptat si primavaratec, intr-o zi care exista o data la patru ani. Sau o data in viata.

 

Domestice

La cavalcada Regilor Magi cad bomboanele din calesti

Intr-o zi era suspect de liniste. L-am gasind citind

 La gradinita

La ultima ora a dupa-amiezii

Familia monstruoasa

Trei detalii pentru celebrarea lui Sant Medir, sarbatoarea aia despre care scriu de vreo trei ani. Gradinita baiatului se cheama chiar asa, de aici toate motivele cu armasari, calareti si bombonele.