Minutul - manqué - de glorie

"Mama lui E.G. sa vina pe scena."
...
"Mama lui E.G. sa vina pe scena."

Si eu nimic.

La sfarsitul anului scolar, parintii de la scoala copiilor ne intalnim la o cina populara, in curtea scolii. Intindem mese - cate un sir pentru fiecare curs - si ne asezam unde ne corespunde, la grupa mica, la clasa a cincea, sau la masa celor care pleaca la liceu.

E frumos de mori, fiecare vine cu bocceluta si cu vinul de-acasa, copiii alearga bezmetici ca pasa prin loboda, parintii se risipesc care pe unde si toata harmalaia se termina cu pruncii adormiti pe brate.

Ne-am asezat la grupa mica, unde incepeam iar. N-am fost atenta ca s-a oprit concertul tinut de grupul de parinti ca sa ma strige cu bis. Treaba e ca baiatul s-a pierdut in fiecare an de cand venim, bine in primul nu, ca abia avea cateva luni.

Dar an de an se pierde si mi-l aduce cate vreo invatoare sau vreun tata, dupa ce mi-l recupereaza din plasa portii de fotbal etc.

Jumatate de ora mai tarziu stau la taclale cu o mama. "Ai auzit ca au strigat-o pe mama lui X?"
Ea: "Da! De doua ori."
Sta o clipa: "Esti tu?! Esti tu!"

Am ajuns tarziu langa scena, educatoarea inteleapta imi zice: "L-a pescuit tata-su." Si profita: "Sa stii ca mi-a placut mult chestia aia din Romania."

"Ma bucur."

La ce s-o fi referit? La povestea despre mascatii din ajunul de An Nou? Clasa baiatului s-a chemat anul asta Clasa dracilor (asta nu ar fi posibil aici decat intr-o scoala laica si treaza) si cand au facut proiectul numelui de clasa am explicat cum vin mascatii cu uratul.

Sau la poezia romaneasca pe care mi-a permis autorul s-o public in revistuca scolii, cu traducerea facuta tot de el?