duminică, 28 februarie 2010

Iubirea


Nu-mi aduc aminte nimic din aspectul, vocea sau prezenta ei. Banuiesc ca venea destul de des, era una din prietenele bunicii. Cred ca avea in jur de 50 de ani. Eu trebuie ca aveam intre 3 si 4, din asocierile facute.

Am recuperat doar, acum in ianuarie, o traire: eu sub privirea ei, ma retraiesc intr-un flash: un reflector de lumina calda si buna coboara lung, invaluitor, spre mine. Momentul in care mi-am amintit (??) asta mi s-au tulburat ochii de acum si sufletul de atunci.

In astia 30 de ani, unde a stat globul de duiosie si bunatate desfasurat spre mine atat de generos in aerul ala incarcat de concurenta? In sertarele mele, in lumea ei disparuta de mult? Cum de l-am integrat abia azi? Daca am fi in Lost season 5 as alerga s-o imbratisez cu cei 4 ani ai mei, intr-unul din salturile in timp.
Si chiar daca suntem in real life, bucuria evaporata din particulele centrifugate din nou s-a intors pana la ea, unde o fi acuma.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu