Tata-su ii cheama pe amandoi cu cuvinte inventate, fetita era intr-o vreme pupusia, nu stiu de la ce. In astia doi ani nu mai stiu in ce moment a inceput sa-i zica baiatului le petit croustillon. Credeam amandoi ca e alta inventie, pana acum cateva luni cand se intoarce din Lille si-mi zice: e plin de croustillons. Nu-mi aduc aminte sa fi vazut cuvantul asta cat am trait acolo.
De la douazeci de luni incolo, retin perfect cum a fost la fata, fiecare zi aduce la lumina doua-trei cuvinte noi. Pentru mine e ca si cum as sta in fata unei masini de facut gogosele care scoate pe palnie gogosici dupa gogosici, calde si rotunde, perfecte. Saptamana trecuta stateam la calculator si ma trage de fusta: mama, luna, uita-te! Uita-te, uita-te!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu