joi, 15 noiembrie 2012

Am un plan maret



Si mai sper sa-mi si reuseasca: mi-am pus in gand sa deturnez moda actuala de la scoala fetei, care e un revival al colectionarii de bilute din alea cu un mini-fragment in interior care imita lantul de ADN.

Sigur stii care, sunt semi-transparente, sidefate, mate sau surprinzatoare, aveam si noi cand eram copii.

Hait, ca raman blocata acuma pe descriere.
Astea, soro:



"Colectzioanele" (cum le zice fiica-mea, de la romanizarea catalanului "col.leccions") sunt febre trecatoare si pasionale, dureaza maxim doua-trei luni, in timpul unui curs scolar trec vreo patru. Anul trecut au fost niste bratari din fire subtiri de silicon colorat, apoi cartonase diverse (cu fotbalisti, cu personaje din Gormitis (?! - nici eu nu stiu ce-s, dar erau ca disperati toti), apoi capace de metal - asta a fost  serioasa, a durat vreo sase luni, chelnerii inca au traume de la cate capace au distribuit intre copii - din alea pe care noi le turteam cu ciocanul sa devina plane.

Ahaaa! Am mai gasit o deturnare in masa posibila: sa reia toti colectia de capace de metal si sa le turteasca acuma! Ar fi teribil, tocmai am trecut in era bilelor.

Deocamdata ma concentrez pe moda actuala. E prima la care a aderat si fata mea. Ii scapa bilutele prin casa, le pierde, apar prin pat sau prin masina de spalat, imi intra printre degete, se ghionteste cu frate-su pe care nu-l intereseaza decat la nivel individual si izolat de ideea de colectie.

I-am adunat pietre mari de rau, netede si lucioase, bombate si extraterestre. I le dau sa le care la scoala, poate lanseaza o noua pasiune. A parintilor care merg in excursie la parau in loc de asta a parintilor care bantuie bezmetici dupa bilute in magazine chinezesti.

Azi merg dupa ea cu bolovanii dupa mine, sa o conving ca sunt fascinanti.

Tine-mi pumnii, sa nu ma cocosez de la carat degeaba podoabele astea:




4 comentarii:

  1. ha ha ha, la noi nu sunt la moda colectiile, cel putin nu ... alea colective. fiecare cu ce-l doare, cum ar veni. nu ca n-ar fi peer pressure. dar se manifesta altfel, nu la nivel de colectionat.
    insa. boala asta cu marbles-urile o au si ale mele. de cand a gasit Anna una pe strada, ratacita, pierduta de careva, vai ... zau, chiar ca patologic. mi-am scuipat in san si era sa-mi dau peste mana, pana la urma insa le-am cumparat: trei saculeti cu cate 50 de piese fiecare, 1$ de saculet, intamplator zariti intr-un magazin din asta cu chinezarii. evident acum avem margele prin toata casa, naiba mai stie unde-s toate. dar ... avem margelele si asta e tot ce conteaza, toata lumea-i fericita! :))

    RăspundețiȘtergere
  2. ah, si Anna are propriul ei stil oricum: colectioneaza de la bete uscate, pana la pietricele, frunze, flori uscate, nu exista substitutie, se merge pe mai multe planuri. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Hei, la asta nu m-am gandit, si cred ca nu e in avantajul nimanui: colectioane paralele ar insemna disperarea invatatorilor, a parintilor, a colectionarilor insisi. Cand a fost cu capacele era un pic socant totul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Paula, sunt superbe pietrele!! Nu cred ca ramane fara ecou colectioana asta. Daca-i mai spui ca-s vii, ca se fac tot mai frumoase daca le tii in mana, le porti cu tine, te joci cu ele, s-ar putea sa uite de bile...

    Iaca ce sfaturi dau eu, care i-am comandat lui barbata-miu de pe okaziipunctro un joc de ala cu bile. Acum doua zile. Ca cica n-a avut niciodata cand era mic si mereu si-a dorit. Si m-am gandit eu sa-l bucur, dupa ce-am investigat si am aflat ca cica jocul asta cu bile cu ceva inauntru se cheama "sah chinezesc"...

    RăspundețiȘtergere