In copilaria mea era un simplu 31 octombrie, mai intunecat afara si mai cald inauntru.
Poate la tine se cheama Toussaint, Samhain sau Halloween, eu n-am nimic cu sarbatorile, dimpotriva, asta ultima chiar e un prilej sa radem de spaime, ca nevoie avem mai mult ca oricand.
Cand vine 31 octombrie seara, in familie mancam castane coapte, cartofi dulci copti in coaja si
panellets. Totul pulverizat cu
cava. Am mai
scris si acum un an exact despre sarbatoarea asta, in cu totul alte circumstante.
Els panellets sunt bilute facute la cuptor, din coca de martipan, pasta aceea din migdale macinate si zahar. Sunt cu mii de arome si culori, toti deliciosi.
Prima data am luat de la
Cofetaria Foix, acum un deceniu. Azi pretul trebuie sa fie exorbitant.
Cei traditionali sunt decorati cu samburi de cucuruz de pin.
Noi mergem la bunici, si bunica a inceput sa-i faca artizanal in bucataria ei de cativa ani incoace.
Dar nu de asta ma spovedesc eu azi:
In curtea scolii se coc castane, parinti voluntari se imbraca in catrinte traditionale si le parpalesc in vreo zece puncte de foc adevarat.
Fiecare copil aduce dimineata cincisprezece, crude, asa incat la ora sarbatorii primim toti cate un cornet de ziar cu minunile care-ti innegresc degetele.
Anul asta ne-au anuntat sa trimitem copiii maine dimineata cu castanele deja coapte. Ca la sarbatoare se va face foc doar ca sa le incalzeasca. (o_O)
In primul rand am cumparat doar cincisprezece, uitand ca a intrat si ultimul la "scoala".
Apoi m-am ingrozit ascultand si eliminand metode de copt castanele: pe foc cu tigaie speciala cu gaurele. Deja imi imaginam mamele cu ochelari de protectie, bormasina in mana pentru gaurit cratita, focul intetit si bucataria jucand alba-neagra. Eu una nu, ca nu am aragaz.
Alta zice ca le face la cuptor. Dar ea are sase copii, si pune si sarja pentru cina din familie, ce-i pasa, amortizeaza coacerea.
Unele au apelat la mama, a mea iese din calcul fiindca singura forma in care i se par comestibile e cea de chataignes confites. Probabil fiindca-si aminteste ca din cele culese de pe Aleea Cimitirului noi faceam radiere, fierbandu-le.
In microunde cica nu ies bine. Cred pe cuvant.
Cea mai socanta metoda o utilizeaza mama unui coleg de-al baiatului, ma stiu cu ea de anul trecut, altfel ma gandesc ca nu s-ar fi riscat sa-mi confeseze ca ea le "coace" in aparatul de facut sandviciuri...
Asta e.
Va las, ca am de explodat treizeci de castane cu ajutorul functiei crisp a cuptorului, va zic altadata cum au iesit, sau mai bine sa va zica cine le-o manca.
Eu una sper sa nu le nimeresc tocmai pe alea facute in stil gauffres.
Vreau sa nu carbonizez nici un alt terminal de gen fier de calcat, incarcator de telefon mobil, prajitor de cartofi. Sa-mi iasa din prima, ca e deja tarzior.
Recunosc acum, cu luciditatea pe care ti-o da o cafea matinala, ca nici metoda mea nu e foarte ortodoxa, dar daca-mi spune vreuna ca le-a tostat printr-o app pe IPad, nu m-ar mira.
Actualizare/Mise à jour/Update: Ploua cu galeata. Nu tu dansuri in curtea scolii, nu tu foc, halal parlit castane in 200 de case. Mai vedem pana dupa-masa, ca in tara asta "ploaia nu stie sa ploua". O zice un cantec.
Si totusi sunt recunoscatoare scolii ca ne face sa aducem castane, fie ele si gata coapte, in loc sa faca prin clase panellets cu copiii, care apoi sa ma oblige sa le mananc, simuland incantarea.
Cu mucisorii si unghiutele los negre, uscat tot frumos in cuptorul scolii...
Sa petreceti pe cinste!
Postări
