ce fac
ce-mi place
ce-mi pun
- in preajma,
- in gand,
- in viata,
- la capatai,
- in cui,
- pe mine,
- la suflet
ce cred
hm.
Pe de o parte un blog e o forma contemporana de generozitate (atunci si doar atunci cand ai idei bune de impartit), ca grupurile de muzica ce cadorisesc pe internet melodii la care au lucrat cine stie cata vreme.
Cine ar fi zis ca lucruri atat de pretioase ajung sa fie gratis.
Pe de alta parte mi se pare ca de cand am blog prietenii (oricum foarte putini) nu mai au de ce sa ma caute. Nu ca as scrie note inteligente - eu insami sunt polisaturata de subiectul monotematic - dar ma bate uneori gandul sa-mi transform blogul in jurnal intim. Si zgarcit. Alteori ma gandesc sa scriu si de (alte) lucruri care mi-au facut viata (si) mai usoara si placuta, dar na, mai astept cumva o vorba de la tine. In viata. Sau in viata blogului.
Ca am inceput sa ma intreb daca esti tu cea care ma citeste din Doha, sau daca tu, prin intermediul D lui I, m-ai regasit si ma citesti din Islandia? din Suedia?, sau cine ma citeste din Viena, Bucuresti, Timisoara, sau din satul bunicii mele, ca doar n-o fi bunica!
Hait! De-i asa, imi auto-suprim/ lichidez/ distrug blogul ca o Medeea si incep sa ma ocup de nivelul de trai al lui barbata-miu, asa cum e datul.
Hait! De-i asa, imi auto-suprim/ lichidez/ distrug blogul ca o Medeea si incep sa ma ocup de nivelul de trai al lui barbata-miu, asa cum e datul.
Postări
Eu sunt mama lui Santiago si te citesc de obicei de acasa din Bucuresti, dar te-am citit si din Grecia, de prin insule, si din Barcelona, poate de la doua strazi distanta :), si din satul bunicii mele (ca doar n-o fi acelasi cu satul bunicii tale :) ). Ca-mi place tare cum scrii! Kiss!
RăspundețiȘtergere'forma contemporana de generozitate', mi-a placut expresia:). eu m-as simti un pic mai trista daca ai renunta la forma asta de generozitate si, ca sa stii despre mine, eu sunt MihaelaMaria, si sunt din Bucuresti, si sunt o mama, si ma bucura legatura vie si nepalpabila a lumilor noastre de mame. Despre care ne e datul, primeste de la mine niste hahaieli:))
RăspundețiȘtergereMonis, ti-am urmarit itinerariul prin toate insulele, foarte frumos!
RăspundețiȘtergereSi multumesc de explicatia cu Barcelona, acuma inteleg ca l-am amenintat degeaba pe barbata-miu cu cratita pe jumate de ulei incins sa se recunoasca in cititorul nr 2 din BCN, el nu si nu, ca m-a citit destul pana sa-mi fac blog. Erai tu.
Nr. 1 sunt eu, ca am incercat in van sa-mi dezactivez propriul trafic.
Mihaela, multumesc pentru constanta.
RăspundețiȘtergereMai Paulush, daca vrei sa inchizi portile, de mine nu scapi. Ca eu is de aia pe care daca o dai afara pe usa, intra pe geam. In alta ordine de idei,te inteleg perfect pentru ca mult timp blougul meu a fost "public". Dar a devenit din ce in ce mai personal iar restrictionarea accesului a venit asa...de la sine. Stii tu, e ca atunci cand nasti. Incerci sa te asculti mai mult pe tine si faci cum simti. Da...bat campii. : )
RăspundețiȘtergereIti respect si iti inteleg orice decizie. Eu sunt cea care te citeste din Baia Mare. Mi-a placut la nebunie cand Diana a dat link la postarea ta cea cu "nu-mi trebuie lapte, imi trebuie tzatza". In plus, pe dc m-a impresionat postarea ta despre vbac acasa. Sunt mami de Alex, de un an si zece luni. Si te citesc in continuare daca nu-i cu suparare :D.
RăspundețiȘtergereEu sint una din alea care citesc din umbra. Si care te cauta cam zilnic. Si care ramine fixata zile in sir pe cite o postare mai veche de-a ta.
RăspundețiȘtergereNu scriu pentru ca n-am curaj. Sau timp. Sau amindoua.
Din Bucuresti te rasfoiesc si din curtea alor mei, cind ajung la ei (sudici, deci nu e satul bunicii tale, no). Si cred ca te-am mai rasfoit lent (din cauza conexiunii "de vacanta") si dintr-un sat grecesc.
Si rezonez cu tine grav (desi tu nu stii, ca doar nu scriu) si ar trebui sa iti aduc ofrande pentru toata increderea transmisa fara sa stii, pentru confirmarea instinctelor mele materne (de la nasterea naturala pina la alaptatul exclusiv si apoi prelungit mult si bine, trecind prin cosleeping si statul acasa cit e nevoie etc etc).
Si, cum descoperirea ta m-a umplut de drag, te-am dat mai departe, acolo unde am simtit ca ai rezona la fel de bine.
Multumesc, Paula!
eu te citesc din doha. sau si eu. poate om fi mai ulte, cine stie... si acum din romania, si de fapt, de peste tot pe unde merg. cu drag insa, de fiecare data.
RăspundețiȘtergereMirela, *.
RăspundețiȘtergereRaluca,
RăspundețiȘtergereMa bucur mult ca Dianei si voua v-a placut.
tonaltzintli, stiu ca timp si curaj e delicat de gasit, ma bucur tare cand le intalniti pe amandoua.
RăspundețiȘtergereOfrande e un cuvant pe care nu l-am mai auzit de-o viata!
Corina, am o prietena draga prin zona, si ma tot intrebam de e ea, asa mi-a placut ca mi-ai facut semn!
RăspundețiȘtergereDraga Paula,
RăspundețiȘtergerecu mare placere te citesc. Imi place grija ta pentru cuvinte si apreciez generozitatea cu care iti impartasesti gindurile. Si eu sint toropita de caldura de peste 40C si de o vara lunga si da, impreuna cu copiii am mincat multa inghetata vara asta.
Oana