Timp, opreste-te!
In primavara trecuta mergeam intr-o dimineata spre gradinita cu amandoi in carucior si mi-a fost rusine sa cer cuiva sa-mi faca o poza, ce rau imi pare. Ramane poza mea nedevelopata.
Caut de luni de zile desenele alea animate in care e un sir indian de copii si ultimul din sir e un bebelus care merge pe jos, piciorusele stau ca intr-un saculet, pare un viermisor cu funduletul in sus. Are suzeta in gura. Cineva ma ajuta cu o idee: nu era "The Simpsons"? Nu. Baiatul meu seamana inca, desi pentru foarte foarte putin timp, cu personajul ala.
Am citit pe un blog minunat ce-a zis Salma Hayek despre alaptat, si acuma am spaime de genul: daca se intarca spontan maine, sau luna viitoare?
"I'm like an alcoholic. It is like, I don't care if I cry, I don't care if I am fat, I am just going to do it for one more week, one more month, and then when I see how much good it is doing her and I can't stop. It is a very powerful thing, you know."
"I'm like an alcoholic. It is like, I don't care if I cry, I don't care if I am fat, I am just going to do it for one more week, one more month, and then when I see how much good it is doing her and I can't stop. It is a very powerful thing, you know."
Ce ma fac?
A inceput deja sa spuna la tot :"io io, tu tu". Dejaaaaaa? Ce ma fac eu fara un copil in brate, ce-o sa fie de mine cand o sa raman ca fara un brat? Incotro?
Postări
SUPERBA fotografie!! Sa deie Domnul sa ramaneti mereu asa, fericiti si luminosi!
RăspundețiȘtergereCe frumos spus, Paula.....si ce dureros...Eu ma tot intreb ce sa fac cu mainele astea libere, amandoua libere de o data....ne-om descurca.....ne-or cere pentru altceva...din fericire drumul e lung si incalcit....
RăspundețiȘtergere