Cu ce-mi luminez ziua

Am vrut sa scriu despre Ferran Adrià.
Despre Onestitate.
Si am cerneala doar ca sa scriu despre chiftelele mele.
Ce fain, ca toate proprietarele de bloguri si cratita, scriu si eu despre bucatarie.

Intrarea asta o dedic sora-mii, sub stindardul: bucataritul poate fi o activitate relaxanta, creativa si vesela. Eu ma distrez de mor facand mancare, e una din bucuriile zilei.
Fac din ochi, totul. As fi un dezastru de cofetareasca, unde gramajul te tine de par.
Hai ca ma lungesc, si la urma urmei sunt doar niste gogoshici de peste.
Bune de mori, Biberanu/Zgariatu/ Paulo/ Rusu a halit doua. Ho, coaja nu i-am dat-o. Ca le-am facut in ulei. Chiftele, deh, nu era sa le fac la aburi, ca doar nu-s taivaneza.
Sora-sa restul pana la 8.
Si nu, inca nu am ajuns sa miros constant a ceapa calita. Obsesia mea de fata mare.
Se iau filete de peste alb, fara piele, oase. Eu am luat merluciu. Congelat, cel mai simplu.
Se baga la zumzait pana se marunteste total, se adauga un pic de pesmet, usturoi, patrunjel, sare, un ou, se da prin faina si se parpaleste la foc iute in uleiul fierbinte. Te lingi pe deshte, frate! Zic: soro!

Five o'clock

E ora iesirii de la gradinita a fiica-mii.
Baiatul l-am mutat de vreo luna in carucior, bolirea m-a lasat destul de lovita pe-o parte.
Asteptam 450 de parinti, bunici, baby-sitters, ce-o mai fi, sa deschida poarta. Zumzaiala e frumoasa.
Biberanu' reactioneaza rapid, incepe sa se foiasca, sa chiuie, Pavlov mai fumeaza satisfacut un trabuc in cosciug*. Uneori, doar iesind din casa, spune ana-ana. Rade cu strungareatza lui si face ecou pe casa scarii.
Unul din cele mai intense momente ale zilei.
Ca toata dupa-amiaza, intre 17 si 22 nu cunosc pe nimeni.
Nu credeam c-o sa vina ziua in care sa nu raspund la telefon. Nu ma puteam abtine, as fi iesit si din dus. Acuma ma suna nu stiu cine, de luni incoace nu mai ridic receptorul in momente de criza ale zilei. Una m-a sunat 7 ori intre saptamana trecuta si asta. Ce-o fi crezand.

Ce-mi lumineaza ziua

Mama,

Tu iti aduci aminte cum era CANTZOANA aia?

M-a terminat cu cantzoana ei. De cate ori mi-aduc aminte cuvantul asta pufnesc in ras instantaneu. Conceptul de interlangue al fetei mele e superb exemplificat, imi place tot ce zice pe romano-catalana ei.

A avut o perioada de vreo luna cand vroia sa faca totul soala. Singura face totul de cand are vreo 2 ani, dar soala era nou. Totul era noooo, io soalaaaaa.
Nu-mi vine acum in cap sa reconstitui regula dupa care functioneaza cuvantul asta, la un moment dat o gasisem. Zicea soala ca goala, soare, moale.

(cu repros): Mama, da' eu vreiam un catzelush.

Ariadna, eu nu ma simt in stare sa avem grija de un catelus, are nevoie de multa atentie, ca un copil, trebuie scos la plimbare, facut locsor in casa, acuma nu putem.

(dupa o cumpanire): Bine, atunci sa stea la Candy (o venerabila doamna ce bate spre 90 de ani).

***

octombrie 2009: Esti plina de paduchi, trebuie sa ma ajuti, stai cuminte sa ii scoatem cu pieptanul.
Nuuuuuu, nuuuuu, nu vreau sa-mi cada furnicile pe picioare.
(Da'n cap nu te deranjeaza?)

ianuarie 2010: Ai grija sa nu te apropii cu capul de copii la scoala, ca eu ti-am scos toti paduchii.
(serioasa): Mama, da' eu nu mai aduc paduchi acasa.

Ce-mi lumineaza ziua

Mama, eu cand eram mica mâine nu vorbeam?
Nu, mai demult nu vorbeai, bebelusii nu vorbesc.
(panicata) Si unde mergeam ?!
Peste tot, chiar daca nu vorbeai mergeai peste tot. (ramâne pe ganduri o vreme) Cu tine? Cu mine.

Tu de ce vorbesti romaneste, mama?
Fiindca eu m-am nascut intr-un loc unde am invatat sa vorbesc romaneste.
Si eu ce faceam, stateam cu papa?!
...

Din cuvintele preferate ale fiica-mii:

chiropractica
biblioteca
psicomotricitat (taica-miu a ramas mut cand a auzit-o la telefon. se cheama asa cand face "sport" la gradinita)
Bilógrafo - zice ea la bolígrafo
Cotzotzeii (asta din epoca de inainte de 3 ani)

"hola senyor tonto."
Inca imi vine sa plang si sa rad cand ma gandesc: urca cu taica-su duminica de afara, si l-a salutat spontan pe un vecin. Ea care nu are nici un interes pentru adulti, si-a gasit sa-l salute pe vecinul asta de care mi-e tare drag, si-a pierdut catzelul in vara si de atunci s-a scufundat intr-o tristete mai mult decat evidenta, daca pana si a mea de trei ani l-a vazut tonto.

mama, mie imi plac muuultmultmult futuletii.

Ce-mi lumineaza ziua

"Mama, da' eu am vreiut, am am am... vreiut...vreiat...

Ariadna, te iubesc mult.

Si eu pe Eduard."

o sa ma mai gandesc la raspunsul asta.

Din categoria ce "mambreau" pe lumea asta

As vrea sa fiu ca Shiva, sa pot prinde tot ce vreau cu mainile. (trebile, copilul care inca mai vrea, ca fata n-o mai prinzi in brate decat la ocazie de lux).Vreo pereche mi-o cer in plus, asa, de moft, sa stea la program non stop de dat cu oja, incondeiat gene, flup flup de creme pe body si pudrat obrajii cu pulberi irizate si imponderabile. Si mai vreau ziua de 30 de ore, din somn nu mai am de unde taia.

Pace

Starea de pace e o inventie a mamelor.
Dada, ne ziceau peste tot ca razboiul l-au inventat barbatii. O fi adevarat, nu ma bag.
Ce stiu e ca pacea vine de la noi.
Microsecunda precisa in care imi privesc pruncii dormind, respirand adanc, imbaiati, mirosind a progeniturile mele, mi se limpezeste tot sufletul, imi cresc iara aripile albe dupa noroiala grijilor de peste zi.
Lumina de aburi din ochii mei trece peste toate semnaturile de la cel mai tare summit incropit vreodata si ma simt proprietara cheilor Linistii.

Ce deceniu, frate, ce deceniu!

iPhone, revivalu anilor '80, maxi-gentile, iegarii, jimmy choo for H&M, vintage, vintage, facebook...

Si eu m-am gasit sa fac prunci.