Incep sa treaca anii la plural de cand suntem in "casa noua", si mi-ar placea sa am ce zice titlul ca sa fac casa-cuib, aia din vise.
Sa fiu "chelareasa" casei noastre, poprietara cheilor vazute si nevazute, a camarilor si a lazilor cu comori. Sa ii invaluie si pe ceilalti ondularea din lemnele-mobila pe care mi le inchipui si nu le gasesc, sa pun cumva in fizic parfumul si aerul la care ma gandesc.
Realitatea e ca sunt un dezastru de "interiorista", desi radacina din cuvantul asta ma atrage dintotdeauna.
E o diferenta intre gol si minimalist, deocamdata suntem la primul stadiu. Nu ca as visa la o decoratie minimalista, cu altele ma asortez mai bine.
Unul din putinele locuri in care e cuib e patul, dar na, nu suna prea ortodox sa te invit in pat la noi sa te simti oaspete in largul tau. Pe deasupra, zice barbata-miu ca deja suntem prea multi in zona.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu